Cel mai frumos cadou de ziua mea

Îi știu pe puștii de la PlayHood de pe vremea în care erau doar o proiecție în capul chel al lui Ionuț. Cand am aflat că vrea să înființeze un grup de teatru în Ferentari l-am întrebat dacă vrea un paracetamol, sigur are febră. În capul meu, Ferentari se îmbina cu teatrul ca Caracalul cu baletul.

Cu 0.1% șanse de supraviețuire, PlayHood a crescut datorită îndărătniciei cu care câțiva copii din cartierul cel mai rău famat al Bucureștiului au decis să-și bage piciorul în stereotipuri și să se țină de carte și de scenă.

Acum, problema este că au crescut cam mult, iar garsoniera în care învață și fac repetiții nu îi mai cuprinde. PlayHood are nevoie de o casă, și le-ar prinde bine o mână de ajutor.